Vieti

Mi se mai intampla sa privesc retrospectiv.

Ce pretioase clipe, ce nepretuite zambete… Suflete de care te-ai indragostit si ce ti-au presarat invataturi, suflete ale caror sclipiri s-au amestecat cu propria-ti fiinta si, chiar trecute in alte dimesiuni sau cu legaturi desprinse, sunt parte vie din ceea ce esti.

*

Mai intai a fost rasul cristalin, bucuria intalnirii terestre, sentimentul de apartenenta la acelasi Infinit. Sentimentul deplin si neinteles.

Apoi s-a ivit tristetea despartirii, sfasietorul sentiment de dor de atingere, lipsa mistuitoare…

Orice cerc se inchide; si asa a aparut, pe nesimtite, impacarea. Cu-al tau suflet, cu sufletul de care te-ai indragostit. Experienta inteleptitoare a incontestabilului fapt ca aprtinem aceluiasi Infinit.

Zambetul dainuie.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s